Wikipedia

Rezultatele căutării

Se afișează postările cu eticheta Gabriela Zidaru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gabriela Zidaru. Afișați toate postările

duminică, 7 februarie 2016

Gabriela Zidaru- LYRICS ET PROSA; VOL.II

Gabriela Zidaru

           Doamna Gabriela Zidaru este poeta cu cel mai sincer și arzător sentiment național-românesc, scrierile sale fiind purtate de penița înălțătoare a versului, de la patriotismul sugerat mai devreme până la vraja minunatelor iubiri, de la zadarnicele amăgiri până la nostalgia trecerii anilor prin vacanțele de vară, prin legende minunate precum cea din acest volum II al antologiei, LYRICS ET PROSA, despre cei doi frați: Mureșul și Oltul...!
          Onorat fiind de a fi alături de această minunată scriitoare, de acest minunat om, în acest medalion literar antologic de literatură contemporană românească, doresc să mai amintesc de prezența sa în ambele volume de antologie, LYRICS ET PROSA, a superbei colecții: „DOR DE POEZIE”, a EDITURII NAȚIUNEA!
          Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor!


Iată ce spune despre sine, poeta Gabriela Zidaru:

         „ Sunt născută în municipiul Drăgășani, într-o familie de intelectuali. Am făcut liceul la Sibiu, unde am avut onoarea de a-l cunoaște pe scriitorul Paul Constant. Scriitorul Paul Constant a fost mentorul meu în ale scrisului. A avut o mare influență în orientarea mea către literatură. Am scris din liceu și am publicat la Tribuna Sibiului. După terminarea facultății am profesat la școala Nr.1 din comuna Poienile de sub Munte, Colaborez cu mai multe reviste literare, în care public și proză scurtă, dar și poezii. Am la editură un volum de poezii „Zbor spre lumină” și altul este în pregătire. Sunt co-autor la antologia „Limba noastră eminească”, al treilea volum din colecția „Cu patria în suflet” și la antologia „Lyrics et prosa”volumul I, dar public la mai multe grupuri literare inclusiv pe situl de literatură „Grai românesc” și la revista internațională literară „Confluențe literare”.
Lyrics et prosa, vol. II

Zadarnice amăgiri
Gabriela Zidaru


Ai vrut să dăruiești, dar nu ai putut.
Și nici apus, sau răsărit să fii.
De întrebi de ce iubirea a durut,
Răspunsul e la tine, tu îl știi!

M-ai adormit în gândurile tele,
Dar mângâierile ce  le-împărțeai,
Nu mă-înveleau în vise, sau în stele,
                                     Căci eu trăiam, în timp ce tu visai!

Nu te lega de visele rebele,
Nici de cărări ce țărmuri au unit.
Căci  ai uitat de mine, nu de ele,
Mințind că doar pe mine m-ai iubit!

Au ajuns și statuile să plângă,
Că-n locul inimi, o piatră aveai.
Nu  depărtarea dragostea-ți alungă,
Ci faptul că-n iubire tu mințeai!

Noi nu am ajuns la dor și nostalgii,
Nici ostaticii unei mari iubiri.
Sub pleoape nu or să crească veșnicii,
Căci între  noi au fost doar amăgiri!

Gaudeamus 2015
Cu lacrimi îmi văd țara
Gabriela Zidaru


De tânără am  învățat
Să nu suport ocara.
Iar sufletul e-ndurerat,
Că-n lacrimi îmi văd țara!

Pământul țării îl iubesc
Și  îmi respect și munca.
Dar nu vreau azi să-l părăsesc,
Mai tare sunt ca stânca!

Ca mine sunt și alți români,
Ce crucea  poartă-n suflet.
Trăiesc și plecă spre străbuni,
Prin ultimul răsuflet!

Iubesc nespus acest pământ,
Cu viața mea îl apăr.
Eu astăzi fac un legământ,
Pe Iuda să-l descopăr!

Trădarea țării n-am uitat,
Și acuma e prezentă.
Români cu sufletul curat,
Plâng, mama e absentă!

35 de minunați co-autori
Pasărea Spin
Gabriela Zidaru


Ceea ce este bun în viață
Cu mari dureri se va obține.
Cum Rara Avis ne învață
Prin trilul ei când moartea-i vine!

Doar prin sacrificiul ei suprem
Trilul Dumnezeiesc s-aude.
Și nu putem să înțelegem
Secretul ei unde se-ascunde!

De ce cuibul părăsește
Ca să urmeze acest destin?
Ceva poate o nemulțumește
Sau din instinct, ea zboară-n spin!

Se aruncă-n ascuțitul spin
Și în extazul morții, cântă.
Trilul său e cântecul divin
Ce numai Dumnezeu l-ascultă!

Eu cred că Domnul a chemat-o,
Să-i cânte al veșniciei mit.
Căci moartea ea a căutat-o
Zburând spre spinul ascuțit!

Tot ce e frumos în viață
Obținem cu prețul durerii,
Așa cum pasărea ne-învață,
Că-n noi este forța puterii!


Gabriela Zidaru- LYRICS ET PROSA; VOL.II, EDITURA NAȚIUNEA 2015

luni, 30 noiembrie 2015

Poezii pentru ROMÂNIA (2015)

1 Decembrie- ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

    Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
                                                                                              sursa:
Wikipedia


   Indiferent de orice fel de polemici, România are o zi națională care trebuie respectată și cinstită cum se cuvine. Până la urmă important este că suntem bine definiți ca și români, ca și europeni, acei europeni care au fost străjerii Europei încă dinainte de Stefan Cel Mare...
   Nu este vina noastră pentru că ne-am născut la răscrucea istoriei, la răscrucea vânturilor migratoare care de cele mai multe ori au încercat să cucerească teritorii pentru a-și defini în cele din urmă propria identitate națională...Noi am fost aici dintotdeauna iar unii dintre noi se află încă de dincolo de granițele statorniciei neamului nostru...!
                                                                                   Emilian Oniciuc-30.11.2015

Scrisoare către Țară

Romeo Tarhon

Scrisoarea mea de azi e-un gând
De dor care mă doare,
Cum îmi e dor și drag oricând…
O vei deschide, oare?

Scrisoarea mea te va găsi
Nepăsătoare, poate,
Sau poate te va plictisi
Cu literele-i toate…

Scrisoarea mea te va afla
Cu altul ce mai bun e...?!
Vei tresări, vei răsufla
Și te va indispune…?

Scrisoarea mea e-un gust salin
De lacrimă timidă,
Tristă pecete pe destin,
Durere grea, perfidă…

Scrisoarea mea, gest demodat,
Vrând să-mi exprim a
Tristeții stare ce mi-ai dat:
E ultima și prima…!

Scrisoarea mea în plic deschis,
Cum inima îmi este,
Nu va conține prea mult scris
Și nici vreo mare veste…

Scrisoarea mea cu scris urât
De mână, cu sfială,
E-un simplu ”Te iubesc” și-atât…
Pe-o coală albă, goală…

Scrisoarea mea e un cleștar
De lacrimă amară,
Și-s fericit să-ți scriu măcar
Cât sufăr, scumpă Țară!
(Romeo Tarhon)

De ziua ta

Tatiana Dragota

Cum te-aş cânta în versuri astăzi, Ţară!
Şi cum m-aş prinde-n joc cu bucurie.
de-ar răsuna o horă la vioară
şi nu o doină-amară, Românie!

Ţi-aş lăuda câmpiile mănoase
şi codrii seculari de brazi şi fagi
şi marea cea cu valuri zgomotoase
şi munţii care-mi sunt atât de dragi!

Ţi-am cercetat povestea cu migală
şi de mândrie m-au trecut fiori -
de hoardele ce-au dat în timp năvală
te-au apărat atâţia domnitori!

N-au îndurat să fii îngenuncheată
şi s-au jertfit cu toţii, mici şi mari
să fii pe zi ce trece mai bogată,
nu ca să-ncapi pe mână de tâlhari!

Tu, Cosânzeană mândră şi vestită,
care-ai născut atâţia pui de lei,
de feţii tăi frumoşi azi părăsită
mai eşti cutreierată doar de zmei

ce-ţi taie părul verde de pădure,
te vând pe îndelete, trunchi cu trunchi,
nu văd cât sânge curge din secure
şi nu-ţi aud oftatul din rărunchi!

Mă iartă că nu cânt de bucurie,
nu pot, mă doare sufletul de om!
De ziua ta, iubită Românie,
eu voi alege să sădesc un pom,

îl voi veghea cu sârg, să crească mare,
ferit de foc, de hoţi şi de călăi,
să-ţi fie pază demnă la hotare
şi umbră pentru toţi românii tăi,

să-adune-n ramuri Soarele şi Luna,
precum stejarul sfânt, odinioară,
şi-n jurul lui să învârtim o horă
în cinstea ta, măreaţă, dragă Ţară!
(Tatiana Dragotă)

Ascultă țara mea!

Gabriela Zidaru

Ascultă țara mea, ce lacrimi și suspine,
Îți bântuie poporul, alăturea de foc.
În vara ce-a trecut ,și-n toamna care vine,
Și aduse pe aripi de vânt ,din loc, în loc!

Astăzi în fărdelegi e prins tot eșicherul,
Și nu mai e credință în Șfântul Cel de Sus.
S-a mâniat pe noi acuma chiar și cerul,
Că am uitat de ce a fost răstignit Isus.

Soldații tăi luptând pe groaznice ruine,
Ei pier viteji pe câmpuri, de moarte secerați.
Dar pentru cine mor, în țările străine,
Cu doina ta pe buze, de mine sfârtecați?

Ascultă țara mea cum plâng ,și te ridică,
Oprește mișelia ce te-aruncat în foc!
Ridică-ți fruntea-n zări, tăriile despică,
Ș-oprește martiriul poporului în loc!

Vitejii tăi moșneni și răzeși și dorobanți,
Cu sânge au apărat a tale fruntarii.
Păstrat-au Tisa, Nistrul și mândrii tăi Carpați,
N-au lăsat să intre în glia ta barbarii!

La Putna în mormânt și Ștefan se-nspăimântă,
De mișelia cu care aleșii te-au vândut.
Chiar Mihai Viteazu, cu barda lui cea sfântă,
E îngrozit de faima alesului corupt.

Și din Albac răsună al cântului amar,
Căci fii tăi sunt prigoniți pe al lor pământ.
Iar Avram Iancu, batjocorit e de maghiar,
Și nu-i lăsat în tihnă, nici în al său mormânt.

Ascultă țara mea la Prut cum ne plâng frații,
Căci de la sânul tău, cu forța au fost ei smulși.
I-au chinuit și împușcat toți blestemații,
Dar și-au păstrat credința și limba printre ruși.

Sunt fii celor din Soroca și din Hotin,
Ce-au dat tribut de sânge, pe tine apărând.
Ei ți-au păstrat iubire, acolo, la străin ,
Din datina străbună, acuma renăscând.


Îţi plânge Nistru și cere Tisa lâgă el,
Ca împreună cu Dunărea  albastră,
Să te-nconjoare țară, cu brâul de oțel,
Ce-i tricolorul nostru, este mândria noastră.

(Gabriela Zidaru)


VINO PRIETENE...!

Ileana Cornelia Neaga


Vino prietene în țara
Unde dorul s-a născut
N-aștepta să treacă iarna
Vino, eu te-aștept de mult!

Vino să-ți arat Carpații
Te-aștept cu pâine și sare
Să-mi cunoști mama și frații
Și inima noastră... mare!

Să vezi țara mea frumoasă
Cu apele cristaline
Să simți ce înseamna „acasă”
Că tu nici nu știi, străine!

S-auzi cântul ciocârliei
De pe plaiul Mioriței
S-asculți doinele Mariei
Și legendele Dochiței!
Și să-nveți ce-i omenia
Ori la bine ori la greu...
Să cunoști ce-i veșnicia
Că, zău, de-ți va părea rău!

(Ileana Cornelia Neaga)

LA MULȚI ANI, ROMÂNIE!

Luchy Lucia

E ziua ta
mamă frumoasă,
copiii tăi ce sunt acasă
sau sunt plecați în depărtare,
azi,din toată inima vor
ca să-ți facă o urare!
Să fii mereu neîntinată,
să nu te lași de cei lacomi
vândută și de străini încălecată,
să-ți ții mănoasa bogăție
pentru toți cei ce sunt
născuți pe-această glie
și să-i aduci pe toți acasă
căci ești bogată, ești mănoasă,
să umpli satele pustii
cu cei plecați în pribegii,
și să dăm iar mână cu mâna,
să reîntregim patria străbună,
căci suntem toți frați și surori
ai acestui brav popor!
La mulți ani iubită mamă,
frumoasă ca o primăvară,
noi te iubim și te cinstim!
Azi un genunche aplecăm
și-n fața ta ne închinăm,
din inimă, cu mic cu mare îți urăm
LA MULȚI ANI țară străbună!
LA MULȚI ANI patrie mumă!
LA MULȚI ANI voi români dragi
voi sunteți dacii din Carpați,
și dragostea de țară ,mereu
în inimi să o purtați!
Să facem azi hora cea mare
pentru marea sărbătoare,
și-n anii care vor urma
hotarele se le întregim
cu cei de peste Prut
să ne unim și împreună
ca frații să trăim!
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE,
iar tu române să fii fericit,
iubește-ți țara-n care
te-ai născut, ai trăit, te-a ocrotit!
(Luchy Lucia)


Mesaj pentru Ţara mea

Maria Călinescu

Ţară dragă, mult ne-ai dat
Seva ta, al tău aluat,
Ne-ai dat nume şi mândrie,
Ne-ai dat totul, Românie!

Ne-ai dat frumuseţi divine,
Ne-ai dat haina de pe tine,
Ne-ai dat simţire şi dor,
Ne-ai dat rangul de POPOR!

Braţe lungi tu ai întins
Şi la piaptu-ţi ne-ai cuprins,
Şi-ai păstrat filă cu filă,
Cu istorii fără milă.

Mereu lăcrimezi cu sânge,
Când urgia te atinge,
Râzi, te bucuri, simţi, trăieşti,
Cu mândrie-n zări priveşti,

Când valorile cu nume,
Numele ţi-l poartă-n lume.
Dar, amarnic te-ntristezi,
Îi rechemi la sân, visezi,

Să nu-i pierzi pentru vecie,
Sunt comori din Românie,
Ţi-i doreşti întorşi acasă,
Le eşti mama lor, frumoasă!

Dar, cum mărul cel frumos
Prin ‘năuntru-i găunos,
Şi tu, chiar, de eşti frumoasă,
De viermi lacomi ne eşti roasă.

Îţi ştirbesc din frumuseţe,
N-au habar de drept, blandeţe,
Rod bucată cu bucată,
Nu se satură, odată.

Îşi fac lege pentru ei,
Şi se cred pe veci,chiar, zei.
Uită că, veni-va clipa,
Când li se va frâge-aripa.

Şi rămaşi goliţi la trup,
Ajung toţi, sigur, la ‘’zdup’’.
Geaba-şi strigă-mbolnăvirea,
Nu mai primesc abolirea

Faptelor de lacomie.
Cum te-au vândut, Romanie?
La metru sau la bucată,
Te-au lăsat de toţi furată!

Dar, tu ştii iubită ţară,
Orice faptă, de-i amară,
Va primi cândva un preţ
În durere şi dispreţ.

Încă eşti dreaptă ca bradul,
Speri cumva să-ţi treacă pragul
Fat Frumos sau Ţepeş doamne,
Răul tot să îl răstoarne

În hăul negru şi adânc,
Să-nfloreşti, iar, ca un prunc!
Mii de mâini să te cuprindă,
Focul iadului s-aprindă,

Cei curaţi te-or apăra,
În lanţ cu suflet te-or păstra!
Pe cei răi i-o arde-n foc,
De tine şi-au bătut joc!

Doar, aşa vei fi din nou,
Floare albă, un erou,
Sau o mamă iubitoare,
Veşnică, înfloritoare!

Lăcrima-vei din iubire,
Bucurie, biruire
La re’ntregirea României

Într-o odă, a bucuriei!
(Maria Călinescu)


De ziua Ta...

Emilian Oniciuc

Eu nu iubesc un simplu nume,
Iubesc acest străbun pământ!
Și orișiunde-aş fi în lume,
Pământul meu rămâne sfânt!

De ziua Ta, pământ străbun,
Te venerez prin slovă pură,
Eu sunt o creangă de gorun
Ce vrea să crească fără ură...

De ziua Ta, țară de dor,
A celor ce-au plecat de-acasă,
În gând le ești nemuritor
Și ai rămas a lor mireasă...

Pentru români eşti țara dulce,
Ești locul unde ochii le-au mijit...
Oriunde paşii ne vor duce,
Te vom privi spre răsărit!

Un răsărit cu jertfa-n sânge;
Eroii azi în noi îi reîntrupi,
Nici-un dușman nu ne va-nvinge,
Căci suntem pui de daci și lupi...

Eu nu iubesc un simplu nume...
Iubesc această sfântă țară!
Și orișiunde-aş fi în lume
De-al țării dor o să mă doară...!

(Emilian Oniciuc) 

miercuri, 8 iulie 2015

Gabriela Zidaru- „Lyrics et prosa”

Gabriela Zidaru


   Sunt născută în Drăgășani, într-o familie de intelectuali.Am făcut liceul la Sibiu din cauza persecuțiilor politice ale vremii, unde am avut onoarea de a-l cunoaște pe scriitorul Paul Constant care a fost mentorul meu în ale scrisului. A avut o mare înfluență în orientarea mea spre literatură. Am scris încă din liceu și am publicat la Tribuna Sibiului. Sunt absolventă a Institutului pedagogic, catedra biblioteconomie. Colaborez cu mai multe reviste literare în care public poezii, dar și proză scurtă.. Am la editură un volum de poezii și altul este în pregătire. Sunt co-autor la antologia „Limba noastră românească”, al treilea volum din colecția „Cu patria în suflet”, editura Națiunea 2014, și public în mai multe grupuri literare. 
   Muza Caliope este cea mai bunăprietenă a mea, ea mă inspiră și mă motivează să scriu.

Copiilor mei
Gabriela Zidaru

Copiii mei cu ochii de cicoare
Și suflete frumoase ca de flori,
Sunteți iubirea vieții ce nu moare,
Sunteți averea strânsă în comori!

Mi-ați dat puterea de-a trăi în viață
Și bucuria de-a vedea în voi
Lumina soarelui de dimineață,
Și fericirea că sunteți cu noi!

Voi ați zburat la cuiburile voastre,
Dar vieții mele voi i-ați dat un sens.
Ați înflorit ca florile din glastre,
Privirea mea se bucură imens!

Acum, când anii grei ai senectuții,
Mi-au nins în păr a iernilor zăpezi
Și mi-au impus rigorile virtuții,
Prin voi, în ochii-mi înfloresc livezi.

Prin voi trăiesc a doua tinerețe
Și sufletu-mi e orgă de culori,
Căci văd în voi a vieții frumusețe
Și inocența gingașelor flori.

Luceafărul nemuritor
Gabriela Zidaru

Tu ești și Demon, ești și Înger
Și chiar Lucefăr răsărit,
Căci adevărul spus-ai sincer
Și-ai fost ucis, dar n-ai murit!

Ești viu și-așa rămâi de-a pururi
În suflete și-n amintiri.
Vei fi cu noi „sara pe dealuri”
Și pe-ale „lacului” luciri!

În taina nopții ai răsărit
Ca Luceafăr nemuritor,
Iar țării tale tu i-ai dorit
„Falnic și mare viitor”!

Ne-ai scris de Mircea la Rovine,
Când nemul el și-a apărat,
De teiul sfânt ce pentru tine
Plânge de dor neîncetat.

„Odă în metru antic” ne-ai lăsat,
Cum numai Sapho mai scria.
„Și-n liniștea serii” ne-am uitat
„La geamul tău ce strălucea...”

Dar tu ai „avut un singur dor”
Și nimeni nu te-a înțeles
Când tu cântat-ai al tău amor,
Pe lângă plopii tăi ,ades...!

Tu „geniu pustiu”și ne-nțeles
De „epigonii” din trecut,
Astăzi pentru noi ești cel ales
Și-n Pantheon recunoscut!

Legenda dafinului
Gabriela Zidaru

Frumoasa nimfă Dafne, ce în Olimp,
Zeului Peneus i-era fiică.
Ea pură a dorit să fie în timp,
                                                     Pe pajiști să zburde fără frică.

Regi și eroi au vrut-o de soție.
Pe toți refuzul său i-a întristat,
Căci o doreau alături să le fie
Cu frumusețea ei de neuitat.

Și mândrul zeu Apollo a văzut-o,
El, fermecat, pe loc s-a-ndrăgostit.
Dar nici iubirea lui nu a dorit-o
Și grabnic spre coline a fugit.

Când zeul era gata să o prindă,
Cu teama-n glas, ea tatăl și-a rugat
Să îi deschidă apa, s-o cuprindă,
Să-i schimbe frumusețea ce i-a dat.

Nici n-apucase ruga să sfârșească,
Pe când scoarța rece trupul i-a cuprins.
Din brațe ramuri începeau să-i crescă,
Picioarele în rădăcini s-au prins...

Și părul său, în frunza verde, iată,
Pe ramuri strălucește preschimbat!
Dar zeul neuitând-o niciodată,
Pe Dafne veșnic el a adorat.

Cu frunza ei și-a împodobit și fruntea,
Și tolbe cu săgeți, și lira sa.
Cununa de dafin răsplătea cinstea
Celor ce au învins în lupta grea.

Gabriela Zidaru: Volumul I  al antologiei „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea, București 2015

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!